O viață dedicată educației – povestea unui profesor de suflet

Bună ziua! Numele meu este Laudacescu Roxana - Miruna, iar drumul în educație m-a purtat spre catedra de limba engleză a Școlii Gimnaziale Boldur, locul unde, de 24 de ani, mă simt acasă.

Povestea mea începe în anul 1999 cu un amfiteatru mare și impersonal, unde, ca student al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității Europene Drăgan din Lugoj, încercam să îmi găsesc locul. Deși doream să onorez așteptările părinților de a deveni expert contabil, iar spiritul meu organizat, minuțios și perfecționist mă ajutau din plin, simțeam că pasiunea pentru dăscălie îmi prinde rădăcini adânci în suflet.

Am simțit că îmi datorez să încerc a-mi creiona destinul în culorile cerului meu și am pășit pentru prima oară în sala de clasă un an mai târziu, ca profesor suplinitor pe catedra de limba engleză a Școlii cu clasele I-VIII Găvojdia. Nu știam că emoțiile primei mele lecții aveau să se transforme, ani mai târziu, în încrederea, bucuria și sentimentul de preaplin cu care îmi întâmpin copiii de suflet în fiecare dimineață.

Obișnuită cu examenele și încrezătoare că voi izbândi, am urmat toți pașii pe care mi-i gravasem în minte, dar privirile curioase ale copiilor și faptul că nu mai aveam în față o coală albă, ci un cor de inimi de ascultat și minți de ascuțit, m-au zdruncinat teribil. Mi-am dorit să fiu perfectă, dar în timp am înțeles că nu perfecțiunea contează cel mai mult, ci conexiunea.

Și da, conexiunea instantanee dintre mine și copii m-a convins că aceasta este calea sortită mie, motiv pentru care am urmat cursurile postuniversitare de reconversie profesională, iar în anul 2007 am devenit mândră absolventă a Facultății de Litere, Filosofie și Istorie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Această diplomă a dat nume visului meu – profesor de limba engleză.

Dumnezeu mi-a ales și casa – Școala Gimnazială Boldur – locul în care, din anul 2002 și până în prezent, îmi trăiesc împlinirea; locul celei de-a doua familii, cu copii speciali, colegi și prieteni frumoși, dedicați, talentați și profesioniști, care clădesc destine sub îndrumarea doamnei Cut-Lupulescu Flavia – un reper de excepție, o flacără vie, un om extrem de drag, căruia îi datorez curajul de a-mi deschide aripile.

Mi-am luat rolul foarte în serios. Nu mi-am permis să fiu decât ceea ce trebuia să fiu – o persoană dedicată trup și suflet puilor de om care îmi țineau mâna și mă priveau cu seninătate și încredere. Nu am încercat să transmit doar cunoștințe, ci să sădesc curiozitate, dorință de mai mult, iubire față de această limbă frumoasă.

Nu mi-am impus să cultiv sobrietatea și strictețea în adevăratul sens al cuvântului, ci flexibilitatea, diversitatea, căldura și frumosul în fiecare experiență de învățare. Rezultatele au venit, iar răsplata a fost cu vârf și îndesat: performanțe, cunoștințe solide, dar mai ales respect și apreciere profundă.

După un sfert de secol de la prima mea experiență ca dascăl, simt că sunt cu adevărat binecuvântată de a fi în locul în care trebuie să fiu, de a face ceea ce iubesc și a iubi ceea ce fac.